Ucigașii căpușelor

            Ca de obicei, azi, în prima zi cu soare,   merg   la pădure  să fac  sport. Din cauza ploilor n-am mai făcut demult sport. Alerg pe cărare  până la ruine;  așa le numesc și acolo  îmi fac  antrenamentul de întreținere.                                                         

          Mă   dezbrac  și încep  exercițiile sub soarele dimineții, dar     de frica  căpușelor  nu mia fac pe iarbă,   ci   pe  un perete, prăbușit ,  de  beton. Comuniștii voiau să   construiască acolo o tabără  pentru pionieri, dar  revoluția  a surprins  construcția  neterminată.  Odată  abandonată,   țăranii din împrejurimi au   bătut cu baroasele să scoată fierul.   Au mai rămas câțiva pereți în  picioare și alții  culcați al pământ.                                                        

            În anii trecuți  cărarea  din pădure  era bătută  de îndrăgostiți sau de  cei care   voiau o partidă de amor-adulter,  la  hotel Crenguța ; acum de teama  căpușelor  au  renunțat   la cărările ascunse din pădure.   

     Părăsită  de oameni, cărarea  a  început  să fie invadată de  ierburi.  Fobia  națională a  căpușelor  mi-a  amintit  de  povestea prietenul meu  Samir, pe care v-o repet cum mi-a spus-o el. 

         Anul acesta,  mi-a  spus Samir,   de 1 mai, am   hotărât  să mergem cu toată    familia, in corpore,  să petrecem  ziua muncii,  cu mici și  bere,  la iarbă verde.  Știam o poieniță, undeva,  pe dealul   Cetățuia, departe de intruși,  ce oferă o oarecare intimitate.  Am cărat  de la mașină toate cele necesare picnicului  și am  început pregătirea.

                Socrul meu a  pregătit  focul , soacră-mea și nevastă-mea au pregătit cele necesare picnicului -  frigăruile,  micii, pulpele și aripioarele, mă rog , un   festin pentru un batalion.  Socrul meu  ne-a  preparat o   ciușca de ardei -   un  sos   ultrapicant  după o rețetă adusă  de prin Oltenia, foarte bună   pentru  friptura la   grătar .                                                                                               

             Rețetă  e simplă: se coc   roșii  și  ardei iuți   pe  grătar, se curăță și se pasează cu furculița, se  adaugă  usturoiul zdrobit ,  sare  după gust,  se  amestecă, rezultând   un sos  ultrapicant. Ciușca de ardei  are efectul unui cocktail Molotov  -  se cere  stinsă cu multă   bere sau  vin!                                                                   Ei bine, pe la patru după amiază ,   toropiți  de mâncare  și  băutură,  am căzut  la datorie.  Soția mea citea  o poveste fetiței , eu îmi  făceam siesta   pe o pătură la umbră ,   soacră-mea pe o altă  pătură citea o revistă.   

               Socrul meu,  vajnic băutor de vin,  văzând că  nu are cu cine face  conversație,  plictisindu-se de moarte, a început o discuție aprinsă cu  un pet de 1,5 litri de vin. Trebuie să menționez că  nu obișnuiește  să bea din comerț,  are via lui  și-i   place   mult căpșuna  pe care  o pregătește singur. Vinul e  foarte bun,    uneori am impresia că e mai bun decât un nobil  veritabil. 

          Prins  în  polemica cu paharul , în vreo jumătate de oră,    a  golit  pet-ul. A terminat el vinul , dar și vinul l-a terminat, instant,  pe el.      A căzut , secerat,  lângă pet-ul gol,  direct pe iarbă  și a fost imposibil să-l mai  trezim.  Eu am plecat cu  soția   și fetița, iar mama soacră a rămas să-l păzească. Se făcuse seara  și el  tot nu-și revenise. M-a sunat soacră-mea  și mi-a spus că nu poate să-l  trezească.  Am apelat la un  amic ; acesta  a venit cu mașina , l-am târât prin pădure, cărându-l   unul de un braț și celălalt de un  braț.  L-am dus acasă  unde a  căzut  în  pat  lemn-Tănase.                                              

        A  doua zi   m-a sunat  să-mi spună  că, făcând duș, a observat pe unul  din  testicule  o mică excrescență, cât un bob de mazăre, de culoare neagră.  A pipăit și și-a dat seamă că nu e excrescență ci e ceva  exterior.  Apoi a mai văzut una, mai sus, în zona inghinală.  

          Încă mahmur   a realizat  că-s căpușe.   ,,Ați fost la doctor? ”  l-am întrebat.   ,,Nu, nu am fost.”  ,,Și cum le-ați scos?  ,,Bine, cu degetele.” ,,Cu  degetele?!”,  fac eu  mirat de indiferența lui la pericol.  ,,Da, cu degetele. Le-am apucat de corp și le-am tras afară… s-a desprins și o bucată din epidermă… ”  ,,Cum,  nu ați fost la doctor?!... Ați văzut  ce-a pățit actorul Șerban Ionescu! Boala Lyme este   foarte periculoasă...  Boala Lyme sau borelioza este o infecţie cauzată de o bacterie, Borrelia burgdorferi, transmisă de căpuşă, Ixodes ricinus, un parazit al rozătoarelor mici, al cerbilor, câinilor şi, uneori, al omului, îmi citează  el un text preluat de pe net.            

            Pe   prietenul meu,  Samir,  îl știam  un pic paranoic, așa că  nu mă mira panica lui.  ,,Nu, n-am fost.  De ce să mă duc, la doctor,  dacă am rezolvat, singur,  problema căpușelor.  Cred că, ori  erau bete de la vin , ori moarte de la ciușcă.  Mai sigur că erau bete.  Cum au tras prima înghițitură de sânge s-au îmbătat și au adormit. Sau au paralizat.  Dumnezeu  știe!  Dacă  erau zdravene la cap, atunci ar  fi trebuit să fie umflate cât  o cireașă, dar așa cum arătau,  mici și fără vlagă,   sigur erau bete…  N-am știut de cele două intruse,  până a doua zi, când  am făcut duș.                                      

            Prima am zărit-o pe cea înfiptă  pe  unul din testicule. Era cât un bob de mazăre.   Mi-am zis: ce dracu mi-a ieșit  pe testicul?!... M-am lovit oare și e sânge închegat. Când pun mâna simt că e ceva străin. Atunci m-am dumirit. Era o căpușă. Au,  Creatura  dracului, tocmai aici,  în zona intimă, ți-ai  găsit spațiul vital?!   Am smuls-o imediat, dar colții au rupt  și un pic de piele. A rămas un  mic  semn roșu. Am dat cu alcool mentolat și gata.  Și pe cealaltă la fel...”

            ,,Ați  avut  noroc!” i-am zis socrului meu.    ,,Vinul   meu m-a salvat. Sau ciușca de ardei.  Sau și vinul și ciușca de ardei. Nu știu!   Oricum,  combinația asta  e  ucigătoare  pentru  căpușe! ”       

         Vasile Anton,  Iași,  25 mai 2012