Faceți căutări pe acest blog

joi, 24 decembrie 2015

Libertate pentru înțelepți și ignoranți



Isaiah Berlin nu neagă determinismul, „fie el cauzal sau teleologic”, numai că „argumentele în favoarea lui sunt neconcludente”. Și asta pentru că există o incompatibilitate între determinism și responsabilitate. Determinismul exclude responsabilitatea umană. „Dacă tezele determinismului sunt adevărate, spune Berlin, noțiunile de merit și vină, în înțelesul lor obișnuit, nu ar avea aplicabilitate.”     Numai că lumea această   nu a fost  creată  absolut deterministă cum  își   închipuie   unii  filosofi contemporani, nici absolut relativistă cum  au crezut  alții. e o lume determinist-relativistă care în viziunea mea  funcționează  programat la marginea haosului.  Nu doresc să discut consecințele morale ale unei lumi deterministe. Ele sunt amplu analizate de Isaiah Berlin în cartea sa Cinci eseuri despre libertate și alte scrieri.
Încerc să aflu cum e posibil ca omul să aibă libertate într-o lume determinist-relativistă.  Este   evident  că în dictaturile deterministe de   tip  fascist sau comunist, noțiunile de   merit și vină  sunt false.  Valorile umane sunt   răsturnate  - stăpânii   devin slugi și slugile stăpâni.  
Exact ca în Povestea lui Harap –Alb,  unde  genialul epileptic Creangă a avut   o străfulgerare atât  de vizionară, pe care nimeni  în acele  vremuri  nu a conștientizat-o decât  un alt  genial  epileptic, Dostoievski – „lumea asta e pe dos , toate merg cu capu-n jos; puțini suie, mulți coboară, Unul macină la moară. Ș-apoi acel Unul are în mână și pâinea, și cuțitul și taie de unde vré și cât îi place, te uiți la el și n-ai ce-i face.”(Ion Creangă- Povestea lui Harap- Alb).  Povestea  lui Harap-Al pare a fi  profetizat  povestea tragică a  românilor  sub  dictatura comunistă.  Chiar astfel s-au   petrecut lucrurile.  A  discuta despre  libertate   într-o  societatea   absolut deterministă e  un nonsens.    
Chestiunea   libertății   rămâne  de  discutat în democrație. Idealul de libertate  depinde  de puterea  maximă care îi este acordată  individului,  de clasa politică,  pentru a se realiza social.  În   societatea democratică  libertatea,    similară  autonomiei individuale,   depinde   de  inteligența   și  capacitatea    fiecărui individ de a accede la valorile culturale. 
O minte cultivată, adecvată  nivelului  standardului cultural,   în speță european  -   cunoașterea  unei limbi străine,  în  special  engleza, cunoașterea   tehnologiei virtuale,  pregătirea  profesională la  nivel facultate,  permis de conducere,  motivație, putere de muncă   și  un țel  bine definit  în viață  care îi conferă  sens vieții sale, e net superioară  unei minți  ignorante.  O minte  adecvată  standardului european e o minte  mai  liberă  decât   o minte  ignorantă,  prin posibilitățile și opțiunile de alegere.  Societatea modernă cere  oameni  din ce în ce mai inteligenți,  mai bine   pregătiții  și  mai operativi  în domeniile  hi-tech-ului.

În  această ordine  de  idei exprimată de  mine,  Sfântul Ambrozie a sugerat,   în  viziunea   lui Epictet și  Kant că  „un înțelept, chiar sclav, este liber  - de unde rezultă că, rege fiind, un prost  rămâne sclav.” Prin  urmare, cei  sortiți să  rămână în cercul vicios al lui Sisif -  eterne slugi, sunt  ignoranții care disprețuiesc învățătura, care devin  proletari și își vând  forța  pentru  munca cea mai prost plătită,  plebea cu  nivelul cel mai scăzut de inteligență, ușor de păcălit și  lesne  manipulat de politicieni  veroși. Învățătura  a fost încă de  la  începutul  istoriei umane și  va rămâne  baza libertății  umane.(fragment din eseul LIBERTATE ÎN IADUL DE LUX )     
                                                      

 Vasile Anton Ieșeanu,  24 decembrie 2015, Iași 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu